Trecem printr-o noapte neagră a sufletului la nivel global.
Trăim acele vremuri de mult profețite, în care Pământul se scutură din adâncurile sale și cu Ea fiecare ființă care O locuiește.

Purificare. 

Acesta este cuvântul care se încăpățânează să vină și să revină, oricând întreb și caut să înțeleg ce se petrece.

“Purificare, draga mea iubită.”
Transformare radicală.

La nivel de celule. De ADN. De cele mai adânci și întunecate cotloane.

Purificare.
Pentru că Sufletele noastre, Sufletul fiecăruia dintre noi se trezește din nou la viață, dintr-un somn lung, lung, și ne cheamă. Ne cheamă ca să ne re-întrupăm propria Esență, în acest corp, în această viață.

Propria Inima Pură.

“Ce e de făcut, Mamă?” – am întrebat în martie, la echinocțiu, atunci când mi-a arătat cu claritate tot ce urma să se întâmple.
Atunci când mi-a spus fără putință de îndoială că singurul pericol existent de fapt este propria noastră deconectare de natură, de Pământ, de simplu, de noi înșine, de ceilalți, de propria noastră suveranitate, de viața organică și reală. Deconectarea de propriul nostru uter. Deconectarea de propria noastră inimă.
Dependența de artificial. De tehnologie. De ne-viu. De mâncare de plastic, de relații superficiale, de spoială, de imagine, de beton, de viteză.
“Ce e de facut?”, am întrebat, hohotind de plâns, simțind durerea propriei noastre auto dez-umanizări până în măduva oaselor.

“Ser de Puro Coração” – a venit răspunsul.
“Fii de inima pură”.
Inima pură este singura cheie care dă la o parte vălul dintre lumi.
Care revelează adevărata Prezență a Gaiei, Ea, așa cum este ea de fapt. (Asta nu pot pune în cuvinte. Cum să pot descrie perfecțiunea iubirii divine?)
Inima Pură este singura cheie care duce la adevărata comuniune cu Tot Ceea Ce Este Viu.

Inima Pură este Cine Suntem Noi de fapt.
Și asta nu se învață. Nu se poate studia la cursuri. Nu se imită. Nu se poate fabrica.

Inima pură se poate doar trezi înapoi la viață. Dinăuntru înspre afară.
Inima pură este un nivel de vibrație. Pe care fiecare ființă vie îl recunoaște instantaneu. 

Ați privit vreodată în ochii unui copil de 2-3 ani, atunci când este fericit?
Ați stat vreodată în prezența unui bebeluș?
Ați avut vreodată vreun moment de adâncă, profundă contemplare, în tăcere și nemișcare, a unui colț de natură neatins de mâna omului?
Inima pură…

Iar purificarea prin care trecem nimic altceva nu este decât curățarea până în măduva oaselor a tot ceea ce NU este pură vibrație a iubirii, în noi.

Măduva oaselor. Este a treia oară când repet asta în acest text.
În măduva oaselor trăiește esența Sufletului nostru Divin în corp uman. Iar în coloana vertebrală se află memoria ancestrală a Cine Suntem cu adevărat.

Și dacă în ultima vreme avem dureri masive de coloană. De sacru și coccis. De rinichi. De mușchi. De dinți. De cap. De ceafă. Spatele inimii. Picioare. Articulații. Dacă simțim vibrații ca de electricitate prin meridiane. Cald si frig. Multă sete. Somn, somn, oboseală și mai mult somn.
Și râuri, lacuri și oceane de lacrimi care se revarsă deodată din noi, peste noi, prin noi. Schimbări de ciclu lunar. Inima care parcă o dată explodează în bucăți, odată se închide ca un zid, doar pentru a crăpa din nou câteva zile mai târziu.
Sunt toate parte din această purificare profundă, de care nu putem fugi. Nu avem pe unde scăpa. 

Sufletele noastre se trezesc înapoi la viață, ca milioane de scântei de aur care se ridică din pântecul Mamei Pământ și urcă prin propriile noastre rădăcini, fiecare ocupând trupul care îi aparține de drept divin. 

CU CE anume știi deja, până în măduva oaselor, că NU mai poți trăi?
Și FĂRĂ CE anume știi deja, până în măduva oaselor, că NU poți merge mai departe?

Și mai am o veste:
Există un singur drum posibil în toată această transformare. Drumul este PRIN ea. Înăuntru și în jos,  prin canalul acesta de moarte a propriei noastre neiubiri și de renaștere în propriile noastre Suflete Aurii. Înăuntru și în jos, în timp ce rugăciunea, tălpile pe pământ și focul aprins ne țin de mână, ca o Mamă care ne conduce pas cu pas prin noi înșine. 

Fii curajos, omule bun.
Nu fugi de tine.
Alege-te.
Pe TINE, cel adevărat, orice ar fi.
Pe TINE, cel care te afli viu și luminos în adâncurile propriei tale uitări de sine.
Cere să înveți să te iubești. Asculta-ți și îngrijește-ți cu iubire corpul. Îmbrățișează tot ce te doare, în tine. Plânge tot ce e de plâns, când plânsul vine. Lasă să plece judecata, iartă ce nu ai iertat încă, deschide larg porțile interioare pentru ca să intre lumina înauntru. 

Alege să te așezi neclintit și devotat în slujba propriului tău Suflet Divin. Cere să fii din nou de Inimă Pură, așa cum ai fost creat și cum încă îți aminteai că ești atunci când ai venit în acest corp, în această viață.

Putem face asta. Suntem infinit, necondiționat, iubiți și conduși de mână către Acasă. Este necesar doar să spunem DA, vreau.

Suntem foarte, foarte iubiți.

Laura Maria Yara, 21 octombrie 2020

Ilustrație: Pure Hearts, by Susan Herbe